Strămoșul ortodonției moderne și nașterea ortodonției invizibile.
În secolele XVIII-XIX s-au făcut o serie de descoperiri semnificative în ortodonție, mai întâi în Europa și mai târziu în Statele Unite. În aceste vremuri au început folosirea multora dintre dispozitivele care stau la baza ortodonției de astăzi, cum ar fi bite lifters pentru tratarea mușcăturii încrucișate și șuruburile folosite în ortodonție. Jhon Thomes a fost primul medic ortodont care a descris pentru prima dată principiul mișcării ortodontice, și anume că presiunea continuă exercitată asupra dinților de către dispozitivul ortodontic are ca rezultat remodelarea osoasă a maxilarului/mandibulei, deplasându-le astfel dinții în direcția dorită.
Strămoșul ortodonției moderne din titlu este nimeni altul decât Edward H. Angle. A fost un medic stomatolog american, el a separat ortodonția de celelalte ramuri ale stomatologiei și a fondat prima companie de ortodonție, lansând totodată un jurnal de ortodonție. Toate acestea sunt mari pași înainte, dar numele său este arhicunoscut în ortodonție și pentru faptul că el a categorizat pentru prima dată malocluziile, sistemul (clasificarea Angle) care funcționează și astăzi ca cea mai importantă clasificare stomatologică.
Ortodonția invizibilă
În cadrul ortodonției invizibile există două soluții, unul este aparatul ortodontic cu aliniatoare, cealaltă fiind dispozitivul ortodontic lipit de suprafața interioară a dinților. În ambele cazuri este clar că exigența pentru acestea se datorează nevoii pentru discreție. Oamenii și-au dorit ca aparatul ortodontic să fie invizibil celorlalți și, dacă este să fie invizibil, să fie și confortabil de purtat. Ultimele două afirmații sunt valabile doar pentru una dintre metode, deoarece aparatul ortodontic atașat pe suprafața din spate a dinților are și multe dezavantaje pe lângă avantajele incontestabile. Pentru o persoană care poartă un aparat dentar fix, curățarea dinților și menținerea igienei orale adecvate se dovedește a fi o sarcină mare. Acest lucru este valabil mai ales dacă acest dispozitiv nici măcar nu este amplasat pe suprafața exterioară a dinților, ci pe suprafața interioară, care este și mai greu de accesat și curățat.
Când intervine tema ortodonției, tuturor le vin în minte progresele tehnologice, imprimarea 3D și designul digital, dar și înaintea apariției acesteia, exista ortodonția cu aliniatoare. Aceste aparate ortodontice invizibile au fost folosite inițial în combinație cu alte tratamente. Primul aparat dentar detașabil a fost creat în 1945. La început producția de aparate ortodontice a fost foarte diferită de cea actuală. Tehnologia epocii nu permitea designul digital, astfel aliniatoarele au fost create prin tehnologia set-up, ceea ce însemna amprentare lunară la cabinet. Din amprente s-a realizat o mostră de ipsos din care au fost îndepărtați dinții care urmau să fie mutate, au fost poziționate la locul potrivit, apoi fiind făcute șinele și tot așa până în 1999.
